poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-26 | | Interogatoriu Nu voi uita niciodata ziua de maine. Vor fi incercat sa-mi smulga carnea de pe oase sa le spun de ce am ucis. Nu eu am ucis! Dar degeaba urlu catre lume, nu are rost... - De ce nu intelegeti ca ei au incercat, fara a se gandi, sa ma omoare? eu doar m-am aparat. Se pare ca a fost de ajuns; i-am ucis! O singura privire i-a inspaimantat, iar atingerea le-a fost fatala si, nu eu i-am atins ci ei m-au atins pe mine. - Daca eu ii las sa-si traiasca viata, de ce ei nu ma lasa in visul gandurilor mele? Zgarieturile de pe fata si le-au facut singuri, se pare ca urletul dorintei mele i-a ingrozit. Ai vazut ca au murit sufocati...de caldura interiorului meu. Ce-as le-as fi putut eu face in cazul asta? Ar fi trebuit sa le vezi privirile imploratoare. Ce patetic! Mizerabilii nu stiau ca i-am ajutat, ca i-am trimis in adevarata viata. Ratati din nastere, inca mai credeau intr-o viata buna aici, desi nu au avut parte decat de dezamagiri. Dispretuitor! Sunt doar figurine de plastelina. - Vezi ca si tu te pierzi? Esti din ce in ce mai mic. Te topesti in ecoul meu. Mai bine ai fugi, ca sa nu te ucid, bestie!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate