Interogatoriu


Nu voi uita niciodata ziua de maine.
Vor fi incercat sa-mi smulga carnea
de pe oase sa le spun de ce am ucis.
Nu eu am ucis! Dar degeaba urlu
catre lume, nu are rost...
- De ce nu intelegeti ca ei au incercat,
fara a se gandi, sa ma omoare?
eu doar m-am aparat. Se pare ca
a fost de ajuns; i-am ucis!
O singura privire i-a inspaimantat,
iar atingerea le-a fost fatala si,
nu eu i-am atins ci ei m-au atins pe mine.
- Daca eu ii las sa-si traiasca viata,
de ce ei nu ma lasa in visul gandurilor mele?
Zgarieturile de pe fata si le-au facut singuri,
se pare ca urletul dorintei mele i-a ingrozit.
Ai vazut ca au murit sufocati...de caldura
interiorului meu. Ce-as le-as fi putut eu face
in cazul asta?
Ar fi trebuit sa le vezi privirile imploratoare.
Ce patetic! Mizerabilii nu stiau ca i-am ajutat,
ca i-am trimis in adevarata viata. Ratati din nastere,
inca mai credeau intr-o viata buna aici, desi
nu au avut parte decat de dezamagiri.
Dispretuitor! Sunt doar figurine de plastelina.
- Vezi ca si tu te pierzi? Esti din ce in ce mai mic.
Te topesti in ecoul meu. Mai bine ai fugi,
ca sa nu te ucid, bestie!