poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-22 | | Înscris în bibliotecă de Mariana Cardas
Receita de Mulher
As muito feias que me perdoem Mas beleza é fundamental. É preciso Que haja qualquer coisa de dança, qualquer coisa de haute couture Em tudo isso (ou entăo Que a mulher se socialize elegantemente em azul, como na República Popular Chinesa). Năo há meio-termo possível. É preciso Que tudo isso seja belo. É preciso que súbito Tenha-se a impressăo de ver uma garça apenas pousada e que um rosto Adquira de vez em quando essa cor só encontrável no terceiro minuto da aurora. É preciso que tudo isso seja sem ser, mas que se reflita e desabroche No olhar dos homens. É preciso, é absolutamente preciso Que tudo seja belo e inesperado. É preciso que umas pálpebras cerradas Lembrem um verso de Eluard e que se acaricie nuns braços Alguma coisa além da carne: que se os toque Como ao âmbar de uma tarde. Ah, deixai-e dizer-vos Que é preciso que a mulher que ali está como a corola ante o pássaro Seja bela ou tenha pelo menos um rosto que lembre um templo e Seja leve como um resto de nuvem: mas que seja uma nuvem Com olhos e nádegas. Nádegas é importantíssimo. Olhos, entăo Nem se fala, que olhem com certa maldade inocente. Uma boca Fresca (nunca úmida!) e também de extrema pertinência. É preciso que as extremidades sejam magras; que uns ossos Despontem, sobretudo a rótula no cruzar das pernas, e as pontas pélvicas No enlaçar de uma cintura semovente. Gravíssimo é, porém, o problema das saboneteiras: uma mulher sem saboneteiras É como um rio sem pontes. Indispensável Que haja uma hipótese de barriguinha, e em seguida A mulher se alteie em cálice, e que seus seios Sejam uma expressăo greco-romana, mais que gótica ou barroca E possam iluminar o escuro com uma capacidade mínima de 5 velas. Sobremodo pertinaz é estarem a caveira e a coluna vertebral Levemente à mostra; e que exista um grande latifúndio dorsal! Os membros que terminem como hastes, mas bem haja um certo volume de coxas E que elas sejam lisas, lisas como a pétala e cobertas de suavíssima penugem No entanto, sensível à carícia em sentido contrário. É aconselhável na axila uma doce relva com aroma próprio Apenas sensível (um mínimo de produtos farmacêuticos!) Preferíveis sem dúvida os pescoços longos De forma que a cabeça dê por vezes a impressăo De nada ter a ver com o corpo, e a mulher năo lembre Flores sem mistério. Pés e măos devem conter elementos góticos Discretos. A pele deve ser fresca nas măos, nos braços, no dorso e na face Mas que as concavidades e reentrâncias tenham uma temperatura nunca inferior A 37° centígrados podendo eventualmente provocar queimaduras Do 1° grau. Os olhos, que sejam de preferência grandes E de rotaçăo pelo menos tăo lenta quanto a da Terra; e Que se coloquem sempre para lá de um invisível muro da paixăo Que é preciso ultrapassar. Que a mulher seja em princípio alta Ou, caso baixa, que tenha a atitude mental dos altos píncaros. Ah, que a mulher dê sempre a impressăo de que, se se fechar os olhos Ao abri-los ela năo mais estará presente Com seu sorriso e suas tramas. Que ela surja, năo venha; parta, năo vá E que possua uma certa capacidade de emudecer subitamente e nos fazer beber O fel da dúvida. Oh, sobretudo Que ele năo perca nunca, năo importa em que mundo Năo importa em que circunstâncias, a sua infinita volubilidade De pássaro; e que acariciada no fundo de si mesma Transforme-se em fera sem perder sua graça de ave; e que exale sempre O impossível perfume; e destile sempre O embriagante mel; e cante sempre o inaudível canto Da sua combustăo; e năo deixe de ser nunca a eterna dançarina Do efêmero; e em sua incalculável imperfeiçăo Constitua a coisa mais bela e mais perfeita de toda a criaçăo inumerável. Rețetă de femeie Cele mai urâte să mă ierte Dar frumusețea este fundamentală Trebuie să aibă ceva de floare, Ceva de dans, ceva de "haute couture" Prin tot ceea ce e. Nu există jumătăți de măsură, Trebuie să fie frumoasă întrutotul. Trebuie ca dintr-o dată să ai impresia că vezi O egretă abia coborâtă pe ape, Purtând cu ea culoarea aceea pe care n-o-ntânești Decât în cel de al treilea minut al aurorii. Trebuie ca totul să fie fără a fi, Dar să se reflecte și să înflorească În privirile bărbaților. Trebuie, în mod absolut, Ca totul să fie frumos și nebănuit. Trebuie Ca niște pleopae închise Să-ți amintească un vers din Eluard, Să mângâi pe brațe ceva dincolo de carne, Ca umbra unui apus de zi, la atingere. O, lăsați-mă să vă spun Că femeia care stă aici, ca o corolă În fața păsării, Trebuie să fie frumoasă, să aibă cel puțin Un chip care să amintească un templu ; să fie Ușoară ca un rest de nor, dar să fie un nor Cu ochi și fese. Fesele sunt ceva imporatnt. De ochi, Nu mai încape vorbă, ei trebuie să privească așa, Cu o anume răutate inocentă. Iar gura Fragedă (nicicând umedă), mobilă, și, de asemeni, De-o ținută extremă. Trebuie ca extremitățile să fie slabe, ca unele oase Să înțepe, mai ales rotula, încrucișând picioarele, ți Puntea pelviană, Strângându-se în talia flexibilă. Importantă-i, de aceea, problema coapselor: O femeie fără coapse E ca un râu fără poduri. E necesar Să aibă o ipoteză de pântec și pe urmă Să se ridice pe călcâie, iar sânii Să fie mai mult o expresie greco-romană decât gotică Sau barocă. Să poată lumina întunericul cu o capacitate De cel puțin cinci lumânări. Trebuie, absolut, ca fruntea, craniul, coloana vertebrală Să fie ușor vizibile...Să aibă o mare întindere Dorsală. Ca mâinile să semene cu niște cumpeni, Să aibă un anume volum al coapselor, Să fie netede, netede ca niște petale, Acoperite cu puf Sensibil la mângâierea-n răspăr. Sunt preferabile, neîndoielnic, gâturile lungi, În așa fel încât capul să dea impresia Că nu are nimic de-a face cu trupul, Pentru ca femeia să nu amintească De flori fără mister. Picioarele și mâinile trebuie să conțină Elemente gotice. Discrete. Pielea trebuie să fie fragedă pe mâini, pe brațe, Pe spate și pe obraz. Iar concavitățile să nu aibă nicicând O temperatură mai mică de 37 de grade, eventual Putând să provoace arsuri de gradul întâi. Ochii să fie, de preferință, mari Și o rotație cel puțin tot atât de înceată Ca a pământului. Și să se fixeze totdeauna dincolo de zid De pasiune, invizibil, Un zid care trebuie să fie depășit. Femeia, în principiu, trebuie să fie înaltă, Sau, dacă-i scundă, să aibă altitudinea mintală A înaltelor culmi. O, femeia trebuie să dea întotdeauna impresia că Dacă ar închide ochii, deschizându-i, Nu ar mai fi prezentă, cu surâsul și intrigile sale. Să plece, nu să se ducă. ȘI să posede o anume capacitate de a putea Rămâne tâcută, dintr-odată, și de a ne face Să bem amărăciunea îndoielii. O, mai ales, să nu piardă niciodată, Nu contează în ce lume, în ce împrejurări, Infinita sa volubilitate de pasăre. ȘI mângâiată în adâncul său, Să se transforme în fiară fără să-și piardă Grația de pasăre și să răspândească mereu îmbătătoarea miere. Să cânte mereu, neauzit, Cântecul arderii sale. Să nu înceteze niciodată De-a fi eternă dansatoare a efemerului. Și în necalculabila sa imperfecțiune Să constituie lucrul cel mai frumos Și cel mai perfect Al întregerii Faceri fără de număr. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate