Plângând neantizat de sfera
ce mă cuprinde infernal
vâslesc haotic printre vise
și urmărit constant de era
ce m-a lovit mai în aval
las porțile deschise

însingurat mă lupt cu focul
aprins cu secole în urmă
și vântul mă bate pe umăr
am jucat barbut cu norocul
până văzând cum ziua se curmă
am și uitat să număr
păcatele nespovedite care
le-am arhivat în infern
pe raftul cu dureri
aștept acum o sărbătoare
să mă rog la ceva etern
să uit ce-a fost ieri

naosul din haos acum îl privesc
întind și mâinile a rugă
ascult vibrația și sper
că va fi iar ceea ce e firesc
iar sufletul să-mi fie slugă
măcar acolo în cer