M-am săturat
De toată bola și bolnăviciunea și ne-sincronizarea
Întind o gheară
Galbenă
De microb
Și-mi ciupesc cu ea
O coardă vocală
Un sunet spart și ceruit
Se lasă greu
Ca o duhoare
Peste ochi
Mi s-a țesut o frumoasă broderie
Din mucegaiul cel mai
Fin
Așa că văd în sfârșit
Soarele:
Un ou încarcerat
Un vierme rătăcit
Și-a găsit adăpost pe timp de noapte
În țeasta mea albită
Însoțit de-o buburuză-ruză
Mămăruță-ruță
N-am încredere în ea
I-am cântat odată
Să zboare
Și să-mi arate unde-mi voi găsi
Dragul
Dar s-a tot răsucit învârtit în jurul
Meu
Până mi s-a așezat
Pe ochi
Ah... am obosit...
O las să stea...
Poate până la urmă
Se mută definitiv la mine