În fiecare zi mă plimb pe ceruri,
Trăsură albă-mi fac zburând cocorii,
Din traista mea plină cu adevăruri,
Harnic, însămânțez pe rând toți norii.

Ieri, m-am tăiat la deget cu un sunet,
Era un do de sus cu mult prea sus
Și chiar acum m-am întâlnit c-un tunet,
Cum că iubește ploaia, el mi-a spus.

Din nou la noapte am să fac de strajă,
Fantome de mistreți îmi dau târcoale,
Va trebui să fac un gard de vrajă,
Cultura de-adevăr să nu-mi răscoale.