o lacrima amara
pe obraz aduna sare
ingreunata si distrusa
stie drumul mult prea bine

o opresc din cand in cand
si o las sa cada
unde?numai ea mai stie
o urmaresc cu privirea

scurge din mine mai toata fericirea.
pana si iubirea...
stinsa de mult
mai stau si-o astept...o ascult

dar ea tot tace adanc
si strigatul mi-e soapta
imensitatea...fir de nisip
iar castelul meu cladit
e dus de ape...nimicit

unde a plecat iubirea?
fugind dupa ea m-am ratacit
in speranta.
ramane doar sa ies
si nu mai stiu pe unde...