Nefertiti

“Sclipind de frumusete , te-aråti la orizont
Aton cel viu , intiia obirsie a vietii
De cum te-nalti in partea de råsårit a zårii
Tu umpli orice tarå cu strålucirea Ta ”

Inspirat dupå romanul lui Anca Balaci


Våpåi de foc
tisnesc halucinant
din mare
impurpurind in cerc
intinsa zare .
Arsita zilei
domolit pluteste
peste Egiptul
pirjolit de soare .

Un somnoros apus
in tragicå splendoare
se-ntinde ca o patå
peste cetatea lui Aton
El-Alamarna
in plin desert ziditå
de visåtorul Echnaton
azi un oras proscris
si påråsit
de zei si faraoni .

Nimic din vechea falå
n-a mai råmas aici
viata palpita odatå
pe stråzi si in palate
azi doar o amintire fadå
pe-a cårei maestate
neantic se asterne
uitarea , un inscris
si pråbusirea unui vis .

Sus pe platoul dintre stinci
se desfåsoarå lent
un ritual arhetipal
ce-ncintå ochiul oboist .
cu aripile albe sidefii
intinse-n evantai
ibisii sacri
se rotesc hieratic
sclipind in noapte
coloane argintii
undind pe ape .

Nelinistiti
bat cadentat
påmintul
cu ale lor picioare
lungi…subtiri
prinsi in magia unui dans
sålbatec
se leagånå cu elegantå
pe trupul greu
rotindu-si giturile
delicate
tremurinde
ca bårcile
la maluri ancorate .

In semi-intuneric
ochii lor rosii mari
corali sticlosi
demonic strålucesc
ca lava in viltoare .

Incet..incet se laså seara
peste bolta violet ,
de stele-nfioratå
o boare rece dinspre mare
se prelinge
in marele desert
ca o draperie sfisiatå .

Tumultul lumii nu påtrunde
din cetate
in jur dorm mii de flori
geranium , mirt , magnolii
de suflul noptii
tremurate
si-i pace si senin
doar apa clipoceste
psalmodiind iubirii
celestic imn .

In aerul fierbinte
lotusul albastru isi desface
fragilele petale
in amforå de alabastru
impråstiind in jur
extaticul parfum .

Invåluitå-n pala noptii
terasa marelui palat
ascunde tainic
statura gratioaså
a tinerei regine .
Din depårtåri zåri
revin
acorduri pline
de harpå si timbal
lovindu-se-n surdinå
de-al apei val .

Pe cerul impinzit
de astri , luna
isi stringe trena
argintie …cernind
fisii stelare de luminå
pe rochia spumoaså
stråvezie
din in tesut
ca pinza de paianjen
lipindu-se de trupul
incå proaspåt
de-a timpului urgie
ne-atins .

La gitul princiar
astral sclipeste
colierul ritual
din perle si safir
cu diamante
in fildes incrustate
de ne-ntrecutii mesteri aurari .

Pe fruntea
fårå nici un rid
cu demnitate poartå
tiara-naltå a printeselor stråine
in cerc de aur impletit
pe care , sarpele Uleus
cu ochi hedonici
troneazå in turcoaze
impietrit .

Oglinda noptii profileazå
trupul sculptural
pe pardoseala de feldspat
neauziti sunt pasii ei
de palidå naiadå
ce nevåzutå se strecoarå
printre portaluri si terase
spre micul ei altar .

Obsedant tåcerea domneste
intre zidurile reci
cu hieroglife decorate
nici o piatrå nu clinteste
Nefertiti e singurå
si-asteaptå
ochii ei negri fascinanti
scruteazå cerul noptii
nelinistea , ca un fior
trupu-i firav råzbate .
Durerea o apaså…
cei dragi si apropiati
prieteni , slujitori , soldati
palatul l-au påråsit
in grabå
de-a preotilor råzbunare
speriati .

Ingenunchiatå sclava-i
preferatå , Anen
porunca ei si-un semn asteaptå .
Tutmosis , El e singurul
ce-n preajmå-i a råmas
cu dragostea ce-i poartå
pin-la moarte …
O , zei doar el
må mai iubeste
Nefertiti isi sopteste ...

E oare , iubirea
indelung captivå
ce-a inflorit
ca un vulcan
din somn trezit
si ratiunea n-o mai
ståvileste ?

Azi nimeni n-o mai insoteste
ca altådatå
abandonatå-i in palatul
princiar
de zei si de dusmani
aici uitatå .

Prin sicomori suspinå vintul
trist si rece
un filfiit de aripi
o pasåre strigind
prin noaptea råcoroaså
apoi tåcerea se asterne
ca o pinzå de måtase .

De nicåieri
o voce ii sopteste
-Reginå , el te iubeste
mai mult decit orice
pe lume .
Si tu pe El !

Un nume , murmurat in tainå
vibreazå ca apele-n suvoi
de primåvarå …
-Tutmosis , Tutmosis
doar tu mai esti
alåturea de mine
si tulburatå de acest straniu
gind
ce nu-ndråzneste
nici sie-si så-l mårturiseascå
se-nvåluie in mantia
usoarå ca un fulg
si påseste , ca de mare legånatå
pe treptele ce duc
la vechiul turn .

In miini
ca pe o cupå
isi stringe inima
de iubire insetatå …
si numårind
pe fiecare treaptå
un lotus inflorit
o-mbie , o asteaptå
si ea-l ridicå surizind .
Pinå sus , in brate poartå
buchetul sacru de mireaså …
parfumul florilor
un vis divin
o-mbatå ca vinul
de smochin .

-O, lotus sfint albastru
simbolul marilor iubiri
de ce-mi trezesti din nou
gingase amintiri
prin toamne ingropate ?

Se-opreste-o clipå
si cu-n gind
då vålul timpului deoparte
-Iatå , casa pårinteascå
si tara ei , Mittania iubitå
grådini si pajisti insorite
zbor de albine , fluturi albi
copilårie fericitå
cu ale ei sperante nerostite
apoi toti anii tineri
petrecuti la curtea
faraonului Amenhotep
cåsåtoria , Echnaton
tinårul print , un vizionar
reformator …
copiii dragi ..Meritaton
ani buni si clipe fericite
dar si mai multe nopti
de griji si-n lacrimi adormitå .

Råcoarea noptii s-a statornicit
si luna-ncet coboarå spre apus
prin transparenta cerului
o geanå de luminå domol mijeste
inconjurind desertul
ca un inel de curcubeu ascuns .

Un fosnet
un con de umbrå
in luminå se topeste
noaptea fantasme dospeste
Nefertiti infriguratå
isi simte inima in piept
cum nebuneste bate .
Ii este teamå
de iubirea ce-a izbucnit
nåvalnic..
e o presimtire sau
dorul påtimas de fericire
ce-o fråmintå ?

Tutmosis o iubeste !

E oare El adevåratul print
din vraja visului desprins
el care a imortalizat-o
in marmorå , quartit si alabastru
impodobind-o toatå ,
in pietre scumpe si nestemate
ca nimeni altul .
Si prosternat in fata ei
cu-adincå pietate
la marile serbåri si jubileuri
din prima clipå , indrågostit
in inima lui mare de artist
ca pe-o zeitå vesnic a purtat-o .

Un val de indoieli
in sfletul gingas i se strecoarå
o clipå doar
si pacea o transfigureazå .

Noaptea isi deschide
portile iubirii
pentru cei doi indrågostiti
“Orasul Bucuriei”
n-o mai inspåimintå
nici gindurile sumbre
pe carea dragostea curatå
le risipå ca un fum
Sunt impreunå
pe acelas drum .

-Tutmosis , iatå-må
eu am venit la tine
cum ti-am promis
inelul tåu il port
ca cel mai pretios simbo .
E talismanul tainic
ce aståzi ne uneste
o clipå doar
si viata iarå ne zimbeste !

Cu bratele deschise , El
gingas o imbråtiseazå
si i se pare cå viseazå
ea isi apleacå capul pe umårul
ce arde
o inimå si-un trup
pierduti in nemurire
o lungå sårutare
si bratele ocrotitoare
o string la piept puternic
tot mai tare
uitind de lume de tot ce-i
inconjoarå …

Se face ziuå si soarele
la orizont se desfåsoarå
ca un cerc de foc .
“Unica mea iubire , cea fårå de pereche
frumoaså cum pe lume o alta nu gåsesti ”

Cu tine lumea-i mai bogatå
cu tine parcå zbor
si nu-mi mai paså
dacå tråiesc sau miine mor .