eram niște pici,
doi inseparabili puri, un pic timizi,
cusuți cu ace de ceasornic,
ne hlizeam guralivi gudurându-ne la soare,
făceam schimb de bezele,
întindeam toamnei mâna pentru salut
lăfăindu-ne tălpile din timp
în grămezi răzlețe foșnitoare,
în mii de vise buclate

sufeream uneori de un sindrom prolific
de senzualitate
adoptat clandestin fără pălărie,
dar asta nu era deloc o problemă,
restul de alte atitudini
era obișnuință

nu știu prin ce împrejurare
te-ai fi rătăcit fără mine
dincolo de infinit,
într-o altă iubire mică mică,
mistuindu-te concentric
într-un galop pisicesc nebun,
daca aș fi dezlegat vreodată cordonul ombilical
dintre noi