Nu mă învalui nici în noapte,
Nu mă îmbrac în răsărit
Si nici nu fac amor cu asfințitul.
Pașesc desculța de-amintiri
În umbra-ți liniștita.
Pun tampla lumii la picioare
S-asculte ea abisul sufletului meu.
Dar dintre cate-a auzit,
Mi-ntinde-un gand fugar.
Îl prind cu grijă-n palme.
E-un gand ce se tot zvarcolește
Și ma înalț pe varfuri să-l ascund.
Găsesc un cuib de randunele, părăsit
Și-aș vrea să urc și eu cu el.
ne-om crește aripi într-o toamnă
Și vom migra spre alte zări,
Vom reveni spre primăvară
Mai vindecați, mai pămanteni.