În calea ta apare o lumină.
Și te aprinzi de strălucirea ei.
Pe care drum aștepți, dacă-o să vină?
Și cât de mult, cu inima, o vrei ?

Îți arde carnea, ca-ntr-o sfântă joacă.
Nu simți nimic din ce e împrejur.
Nehotărârea bate-n tine-o toacă,
Sentinței tale dăruind contur.

Trec clipe după clipe-n așteptare.
Dorințele, ca-n vis, te-ademenesc.
Vrei să le-nchizi, dar ele-n fluturare,
Cum au venit, așa te părăsesc.

Că tipărit e, ca în vechi hrisoave,
În valuri ne-ncetat să te topești,
Cât nu ai ochi spre-acela ce te soarbe
Și nu te vrea acela ce-l iubești !