CÎTEVA POVEȘTI ROZ


Las-o Gina! Încetează cu interpretările. Nu reprezintă nimic altceva în afară de ceea ce vezi.

E doar un film porno de proastă calitate.
Eu mișc din cur și tu stai pe spate.

Fac numai asta, cum adică fac numai asta? Totul se lasă într-o parte, nu vezi ? Titanicul se scufundă. Câmpia Maratonului. Ghilgameș. Moneda EURO. Nu te lăsa cucerită de aparențe, de la o vreme nu mai înșală. Plăcinta cu răvaș se află pe masă, sub privirile noastre, neatinsă. Sâmburele de înțelepciune se ascunde între foile de cocă. Dar se servește cald și o singură dată.

Nu cred că acela roșu din colțul gurii e sânge.
Cred mai degrabă că e libidoul unei târfe care plânge.

Știi bine că visez. Pe măsură ce canapeaua devine tot mai roșie. Și tu tot mai moartă. Acum câteva zile în urmă stăteam în stație și ascultam FALCO. Între timp lucrurile au evoluat - trebuie să vină poliția să mă umfle. Voi scoate frigiderul din priză și pisica din casă. Voi uda florile cu acid sulfuric și obrajii cu lacrimi de lux. Voi închide ușa cu cheia franceză și mă voi lăsa filmat din semiprofil față.

Un grup de fetițe mă vor privi cu binoclul dintr-o camionetă.
Amuzate de o asemenea dramoletă.

Nu știu ce să-ți spun, nu vreau să te impresionez dar chestia cu pisica m-a cam neliniștit și pe mine. Bine că a venit mama și ne-a cântat ceva la trompetă. Suna precum cântecul de adio al unor dinți încleștați. Simplul fapt că îmi vorbise mi-a rezolvat crizele ontologice, fără să fie nevoie să-i dezvălui un cumplit secret. Era doar un animal, nu știa ce i se întâmplă.

Se mira până și pisica.
Ce mieunat coerent avea mămica.

Dar tu o să te faci fată cuminte și nu o să-ți mai pese niciodată de mine. Atunci va dispărea și pastila. Întinși în iarbă și păscuți de o vacă mișto.
Să nu te aștepți să ne înțeleagă.
Vaca fericită devine bleagă


Pictorul îmi lăsase un mesaj pe ușa frigiderului: „ O femeie cu inel primit de la părinți se uită fix la mine. Bluza ei roșie gesticulează dinspre umeri spre glezne.


S.O.S. – mă scufund!
Sunt însoțit de un gând imund.”

Fratele geamăn mă privește de după zid , din camera lui. Citează , „La început au fost doar un băiat, o fată și un zid, cu lumini și umbre; apoi a dispărut fata, apoi a dispărut și băiatul, mai târziu a dispărut și zidul, pe urmă luminile ... am rămas doar cu umbrele.”

Do you like it?
Oh, yah, just a little bit.

Acum gustă cu o foarfecă dintr-o atmosferă gândită special pentru festivități.

Același întuneric, același mister.
Zepp. cântă ceva despre o scară spre cer.

Mă gândesc că totul atârnă de o bucățică de sfoară tăiată dintr-un ghem uriaș, legată imprudent de un muritor angajat la magazinul de suflete artizanale. În toată aceasta perioadă un singur om a câștigat la loterie premiul cel mare. Dar nu e de găsit. Se ascunde undeva, cică scrie.

„Fata cu bluză roșie mă privește în continuare. Își așează atent părul pe umeri și-mi zâmbește cu un ochi.

Știe că se va ridica de la masă , va veni și mă va întreba încet , la ureche,
dacă nu cumva sunt sufletul ei pereche
daca nu cumva prietenul meu cel mai bun o poate învăța o jonglerie,
cum să mă scoată la comandă din pălărie.”
Sunt pictorul din paragraful precedent
Iar fata asta e culeasă de pe nadir_latent.


Auzise că fratele geamăn are pe perete în sufragerie un trofeu roz cu cea mai scumpă bilă vișinie de bowling din lume. Goală la mijloc și îndreptată cu găurile spre perete. Era convinsă ca prietenul meu o va învăța într-un final să câștige măcar un meci.
(Singura rimă găsită e cuvântul beci)
Plictisită să știe că poate fi campioană doar la mondialele de șah . O sugestie de-a lui putea schimba situația. I-a spus întorcându-se, „taci.”


A venit și s-a așezat pe scaunul de vis-a-vis. Ca să lămurim niște lucruri de la bun început. M-a lăsat timp de o jumătate de minut ca să privesc absent medalionul pe care îl purta între sâni chiar de când erau mici.

Nu s-a întâmplat de loc așa cum mi-am imaginat.
Nu m-am ridicat și nu am plecat.

Femeia nu a scos nici un sunet dar i-am răspuns totuși la întrebare.
Ne-am mângâiat, apoi mâinile și-au povestit toată noaptea despre această întâmplare.


Dimineața s-a ridicat de la masă și m-a sărutat. Mi-a lăsat un răvaș pe nota de plată - era achitată încă dinainte, dintr-o altă viață.

Era scris, „ în momentul acesta prietenul tău citește un mesaj lăsat pe frigider.”
Afuristul Zepp. o ținea într-una pe aia cu scara pe cer


IMPRESII 9

era cinstit până la capăt
de aceea cădea întotdeauna în plin
își golea încărcătorul în uter peste mine (un COLT patetic atins de prostată) sunt curios ce explicație îmi va da de data asta; și dacă se va spăla pe mîini și va transforma vinul în apă; “vei avea un copil”, va spune; “vei avea o iluzie”, îi voi răspunde; un copil cu încărcătorul plin de garoafe iese la lumină din întunericul roz al liftului; și nimeni nu îl crede și nimeni nu îl crede
țintește pe deasupra capului și se poartă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat; clank

ținea încărcătorul strâns cu ambele mîini prietenul meu și sufeream alături de el; în scena imediat următoare încărcătorul va fi lăsat liber să zboare și, cel mai probabil, se va lovi de faianța din baie; “îți fac un ceai cu apă minerală, nu pot să te văd decît în singurătatea camerei mele” și visul unei amfetamine se împlinea precum un avort;

nu o puteam înșela nici măcar în vis; mama mea mă părăsise, și ea își abandonase bărbatul pentru mine; o relație simplă versus altă relație simplă; mai scoateți un ziar tovarași informați orbii, înlocuiți-le cîinii; chiar dacă e vorba de cu totul alte mesaje; indicii peste indicii care nu duc nicăieri; și peste tot și peste toate numai creier; circumvoluțiuni osificate într-un templu păgân; ca unul care aruncă tarabele de ciudă, prieteni, de ciudă; și la ultimul etaj, ea, știind despre ce e vorba; apoi am mai văzut-o o dată traversînd strada; purta o cruce mare în spinare, avea chipul senin și cîteva rînduri de picioare; nu am mai urmărit-o cum aș fi făcut altădată dacă m-aș fi găsit în aceeași situație; a venit ea la mine; m-a devorat cu zîmbetul pe mandibule


ALTE POVESTI ROZ


Mă simțeam ca o hârtie de împachetat petarde. Fratele Geamăn îmi construia într-una stadioane „Gheorghe Hagi” și mă punea să îmi lovesc idealul cu ristul. Credea, cu această ocazie, că mă curăț la trup. „Extrato de canhamo sem THC”, ca să zic așa. Și cu toate acestea, bila galbenă nu se mai arătase la fereastră de câteva săptămâni.

Părăsită de găuri și ea.
(sau cel puțin așa se spunea)

Se vorbea de o eventuală răpire.
De fapt era o încercare subtilă de substituire.

Când am revăzut-o ținea o altă bilă de bowling. Din găurile ei se revărsau zorile. Iar din lovitură îi cântau cocoșii.

Măcar de ar fi știut că asasinul se ascundea în altă parte.
Și nu într-o umilă pagină de carte.

Nu mă puteam declara decât de altă părere. Și-ți spuneam, „ măcar de-ai înțelege legăturile infinite dintre triburile africane și câmpiile cybernetice - dormi degeaba în cer.”

Iți poți alinta limba cu trupul meu.
Nici o legătură cu faptul că am devenit ateu.

Addenda : Și vorbesc foarte serios spunându-ți toate acestea.


Am lipit răspunsul de biletul pictorului.

Același frigider, același S.O.S. – mă scufund,
dar nici urmă de imaginație și nici un gând imund.

M-am înapoiat în simulator. Tu cum îți imaginezi că s-a întâmplat Gina?
„Cred că arbitrul s-a apropiat de boxer pentru a căuta armele albe. Uitase să-l verifice la intrare. Așa se întâmplă mereu, în fiecare an uită să-l verifice pe cel din colțul roșu. Până când cineva o să-și dea seama și va organiza un atentat. Nu pare a fi posibil, dar este. Sunt aproape sigură de asta. Trebuia să mă fac polițistă, sunt plină de calități...”

În fiecare dimineață aceleași momente.
Eu te întreb de una, tu îmi vorbești de talente.



ECSTAZY


Te așteptam pe peron cu trandafirul de plastic în mână
trenul se auzea de departe plecînd
sângeram polipropilenă
sau poate doar gemeam
un câine lup de familie bună îmi invada somnul
strecurîndu-se prin despicătura agrafelor tale de păr
era bine
îți citam extrase largi din Cârlova și te mângâiam pe proteză
artificiala mea mică
cum nu făceai tu nazuri atunci cînd te sărutam pe frunte și te rugam să îmi netezești
musculatura
dețineam prin această metodă toate
coordonatele sferei.

Copilul mă privește în timpul atacului
mă amenință cu suzeta surprinsă între gingii
iar eu îl cred în stare să-și părăsească leagănul
mă plimb furișîndu-mă pe lîngă gornistul de serviciu
de departe ai spune că lupt pentru patrie.

Nu știu ce să mai spun despre povestea asta
s-o încep?
ce culoare avea acoperișul casei tale, Trick?
și de ce a ars cu părinții tăi cu tot?
vedeam toate lucrurile întîmplîndu-se în același timp
bucățile de sticlă îmi acopereau ochii
ha, era nașpa
deschideam șampaniile pentru a sărbători victoria
împotriva inamicului public numărul unu
ajuns acum la maturitate, nu ne mai împărțea bomboane în ambalaje lucioase.

Pentru tine mi-am părăsit leaganul și am pornit să te caut
nu concepeam să trăiești cu altul
nici măcar cu tine
ar fi mai bine să ieșim poate pe balcon și să încercăm să
ne revenim
tu vei sări primul.

Ar fi fost interesant să țină discursul acesta într-o
camera antifonată
toată lumea ar fi aplaudat-o în surdină.
nu s-ar fi auzit decât culoarea roșie și gândul că fusese totuși doar un concert plicticos.
la final s-au dat autografe pe eșarfă.

În regulă, voi fi mai atentă
Trick mă caută cu gorniști geneticieni de ultimă generație
trompete cu aripi și îngeri dezacordați
în camera copilăriei
printre soldăței.

Apoi a venit copilul și a tras apa de urechi
cu mare atenție la execuție
apa a făcut au.

Tata mă așteaptă echipat
gata pentru un dezechilibru în timpul liber, gata pentru un tackling
mă plimb pe plajă la Mamaia
înghițind visător bomboanele inamicului public numărul unu
mă împiedic de senzație
nu cad iar.

Am făcut deja un an de cînd aștept să mă nasc, mamă
mai mult nu îți pot spune
am vîrsta roz și pariez pe splendoare.


Vezi ce mică sînt?
fără tine și acum aș fi purtat stelele în burtă
în timpul investigației, moașa mi-a zîmbit
avea în gât un omuleț mic, mic, așa ca mine.


Tatăl meu inversîndu-și mănușile
dreptatea vine fulgerător din partea stîngă a ochiului umflat
“I am a superwoman”
de cînd aștept replica asta Gi
pentru că numai acolo te-aș fi găsit,
în inflexiunile vocii materne, în pastila de ecstazy
te-ai distilat prin alte locuri și acum te-ai
întors la fel de singură
cu fața la mine pentru a șterge memoria tuturor
lucrurilor
rîzi, a?
o bilă galbenă de-o veselie criminală
îți alunecă pe față




Gi își deșartă rucsacul plin cu grenade – seamănă cu niște fructe de ananas
nu știu ce să mai cred
numai pentru că au venit și mi-au oferit
visele lor
a trebuit să le povestesc

Așează-te aici, îți fac un ceai
cu apă minerală
să discutăm puțin despre părinți
despre modul în care privesc ei chestia cu bila galbenă
și despre cât de patetic devine un sevraj

Și ce fac cu ele?
spune-mi te rog ce fac cu ele?
(le-au închis în seiful de sticlă
lîngă bagajul genetic).

De fapt mă pricep la asta
să mă sprijin pe veseliile ucigătoare.

Copilul mă amenința cu detonatorul
la intrarea în magazinul alimentar
în drumul nostru spre casa de marcat
am observat că cineva băuse
dintr-o sticlă după care o așezase
la locul ei pe raft.

Pieta se structura în detaliu cînd
prietenul meu ar fi putut adormi
în tren fără să mă viseze deloc.

Această sferă mai netedă se structurează pe trei
nivele, redate fiecare în parte de cîte trei conuri
avînd centrul comun cu cel al sferei
jumătate tăcere, jumătate dezacord
pregătită să mă mintă cu toată pizda
(să-ți fie rușine Trick, să-ți fie rușine)

E bine?
e totul în ordine pe acoperișul casei tale, Trick?
să moară mă-ta?

Împreună cu fratele geamăn am descoperit neputința de
netăgăduit a infamiei - nu mă mai înțelegeam cu
nimeni.

Gi știa toate melodiile pe de rost
fredona dansînd step cu o eleganța engleză
la fiecare atingere se excita chicotind natural
în unele pauze aprindea o țigară în altele o stingea


Ea seamănă un pic cu bunica mea din partea mamei
poartă ridurile pe aceeași lungime de undă și îmi spune povești
pe care le cred
nu am dezvăluit nimănui această constatare întrucît
o consider un secret de familie
o cheamă
Gabi este partenera mea de trompetă
ta ta ta face ea
ta ta ta fac și eu

Chiar dacă adversarul o umilește, îngenunchindu-o de
data asta
ea trece cu lejeritate peste eveniment și încearcă să-l
depășească cu o schema nouă
6 din 49.

"La ora asta m-am îndrăgostit de amanta din tine"
și o suspectez de secrete feminine.

Întotdeauna mi se întîmplă la fel
întotdeauna așa și pe dincolo
nu observam copilul decît cu cîteva secunde înainte
de a se naște

Pe lîngă descompunerea chimică a limbajului
tot drumul am fost atenți la zăpadă
pașii se depuneau întotdeauna în față

Tăceam amîndoi. Dar mai mult tu.

"nu mai am timp să revin"
își desface picioarele și mă prezint stadionului
în dezechilibru

și iar așa și pe dincolo mă exprim foarte clar pe
marginea chestiei
e tot mai plin de chestii pînă
la tine stare clinică stabilă

"Ești bolnav, la ce ora vrei sa te culci?"
eu, cu ea și cei mai vestiți pistolari din ținut
(nu sînt mulți, numai doi)
tribul pare mulțumit de realizările noastre
și încurajează dragostea în aer liber
și oglinda în care vedem același om


ne purtam ca doi veritabili canibali
ce supraviețuiesc printr-o hărnicie de club
aveam timp de ospățuri în menuet
devorîndu-ne mereu prada de la distanță

îmi sugerează însă la fiecare pas
pe ce parte a trupului se află
jucăriile

între noi fie vorba, tăcerea
este apăsătoare ca o
duminică a creierului.

Hei Trick ! Where are you from ?


PESTE CINCI ANI


Peste cinci ani voi suna la ușa ta. Vei îngenunchia în fața unui străin sau vei scoate pistolul? Când îți voi pune mîna pe sân și voi aștepta să aud ding dong… E vorba doar de poezia legilor fizicii. Și de cântecul genelor. Mai multe rațuște se vor ocupa de festin dar numai una va avea dreptul sa măcăne în cinstea ta. Va ieși un adevărat fiasco. Ne vor pune pe lista insolvabililor și ne vor executa silit cu cîte o teză, o paradigmă ceva; dacă ai știi ce înseamnă asta, ai trage un foc în aer și l-ai ucide pe loc. Lumea fără aer va fi mai frumoasă. Și crede-mă pe cuvînt, deoarece e tot ce am…

Știi?

Ești pretentious dragul meu neopetrodactil. Colții și ghiarele nu te mai reprezintă deloc, degeaba mai cârâi. Pînă și găinațul tău e comic, nu vezi cum râd copii în față la Discovery?

Știi?

Trick va fi un adversar pe cinste. Cu el voi împodobi bradul și mă voi lupta pentru steluța din vârf. Am pregătit o strategie specială – mă voi transforma în îngeraș și îi voi pune coarne. Va sosi cu pliculețul de heroină. Nimic nu se compară cu fericirea de a primi Crăciunul intravenos. Și Moșul nu întârzie niciodată. Nu va trebui decât să-i ieșim în întâmpinare și să-i crestăm craniul din care vor curge milioane de bunătăți.

Știi?

Îl vom aștepta pe verandă? Eu ascuns între tabloul lui Mugur Grosu și biblioteca plină cu farfurii și Trick în coșul cu rufele împuțite. O să-i sărim în cap și o să-i turnăm poezii de Eminescu cu pâlnia de la țuica lui tata. O să-i cîntăm Carmina Burana cu polonicul așa cum am văzut la cartoon network. Ne va face cadouri în semn de recunoștință. Pînă la urma îl vor reprimi în goliciunea lui comună. Din reni vor face friptură iar noi vom apărea la televizor ca modele ale unei noi revoluții.

Știi?

Părinții mă vor adora dacă voi ieși învingător. Tata cu centura iar mama cu o partida de sex matinală. Ai sâni frumoși, mami, cînd se apropie iarna; crezi că îi putem sacrifica de ignat? Crezi că vor guița îngroziți și se vor topi la focul meu mic?

Știi?

Se vor lovi cu coatele și cu pumnii. “Și totuși cum s-a ajuns aici?” vor întreba în fața microfoanelor erecte. În urma unei simple accidentări la genunchi? Mă aflam la ușa ei așa cum promisesem. Peste cinci ani. Peste cinci ani cu o napolitana cu ciocolată în mîna. Îți voi pune mîna pe sân și voi auzi ding-dong…