poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-22 | |
Pădurea, ca o fiară mușcată de-ntomnare,
Pe sub frunziș de sânge cărările-și întinde Și palidă și mândră, așteaptă în picioare Sărutul alb și rece al brumei ce-o va vinde. Tot încercând să-ntoarne dinspre apus cocorii Un fir de vânt sălbatic s-a risipit pe dealuri. Nedumerit, se plimbă acum la braț cu norii, Pământului, de ceață învolburându-i șaluri. Încovoind câmpiei, la orizont, spinarea, Se resemnează cerul în micșorate zile Și, fără nici o grabă, cernând întunecarea, Din tâmple își coboară tristețile-n argile. Adorm în mine gânduri și întâmplări străine Chircite-n umbra verii, rămasă tot mai mică. Prin vene-mi curg, șoptite, romanțe despre tine Presate-ntre un flutur și-o floare de urzică. Tu țeși, maiestuoasă, peste întreaga fire Brocarte de aramă. Eu, sufletul mi-l scot Și îți salut venirea strigând, de fericire: „Frumoasă îmi ești, toamnă, cu ploaia ta cu tot!” 22 septembrie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate