…colind grotele sumbre,
ucigându-le pe rând
cu lumânări și umbre,
și mai tresar atunci când
plopii grei și unicornul
se apleacă peste zare,
scuturându-se de zvonul
unui vânt de sărbătoare.

...ecourile urlă
sub pașii mei pierduți în horă,
crucea din turlă...
nu mai mi-e demult o soră,
căci din simfonii de seară
dormind pe ramuri de arin,
și din stropii moi de ceară,
eu mă nasc... tot mai străin.

...muribundele ploi,
cu mângâierea lor de demult,
la geam mă cheamă înapoi,
dar eu rămân ca să ascult
colindul din grotele arse,
vioara ce zice din greu,
cu corzile-i toarse
parcă din sufletul meu.