E iarăsi toamnă pe la noi
Vântul culege frunzele pe deal
Satul se-agită ca un roi
Si soarele-i monumental

Sclipiri de raze-n rosu aprins,
ÃŽn galben auriu de falnici arbori
Surâd naturii, cerului întins
Scriu taina viilor comori.

Cuvinte ce-ntelesuri noi
Se scurg din frunzele căzânde
Si aducând nuante moi
Descriu a codrilor balade

Si astfel tainic ni se-arat'
Un univers al vesniciei
Spre descifrare destinat
Din frunza colorat'a toamnei.

Dar din senin vine furtuna
Si ploaia rece va cădea
Iar vânturile-or bate-ntruna
Covorul nins vor spulbera.

Cuvintele de-acum pierdute
Sterg frumusetea dulce
Naturii unui an trecute
Vedem cum vara iar se duce...