Imi cer cu ardoare inapoi tristetea
doar pentru bucuria simpla
ce-i urmeaza
si pentru plinatatea clipelor;

rog cerul sa-mi deschida sufletul
cu aripi de azur,
ca sa mi-l spele cu ploi razlete
si sa ma cearna cu zapezile-i carunte,
pe campuri nesfarsite;

conjur muzica sa ma trimita
in croaziera pe apele-i suave
si
sa ma naufragieze in pianul lui Chopin,
unde sa dorm pe corzile vibrande,
visand la alte lumi...

Ii cer pamantului sa ma ingroape
doar doua zile,
una-n viata si a doua-n moarte
si sa ma germineze
spre primavara vesnica,
ca sa ma faca verde,
sa pot sa mai inot in seva pomilor,
sa fiu fosnit de frunze
si sa fiu dus in sipot de izvoare.

Ma rog,in cele din urma,
si pe mine insumi,
sa ma salvez de nefiinta,
sa imi mai dau o sansa
pentru a mai putea trai o simpla bucurie.