poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-18 | |
1
Cîndva roșie în obraji, vie-vie, azi se ofilise moartea, lăsîndu-ne de izbeliște, după ce ne-a călărit pe deșelate un întreg sezon de vînătoare, un întreg sezon agricol, o întreagă viață. Amnezia, declinul macină acum voioasele ei fapte de vitejie. Se stinge fără să-i fi reușit mult trîmbițata campanie de reeducare a minunii, de pedepsire a rebelilor; se stinge fără să fi putut cuprinde cu hulpavele-i cioturi alunecoasele noastre trupuri de lini. Ca o imensă plantă carnivoră, ca o hidoasă gura – leului, de sus ne pîndește cerul. 2. O curvă fardată strident îți orchestrează ieșirea din scenă. Înghesuită de haidamaci beți prin camere ieftine de motel, impudică, melancolia ta se sacrifică, se vinde mulțimii întărîtate, biciuite cu bere la halbă, numai să scapi tu, numai să te salvezi, necunoscutule, rătăcit prin cartierul chinezesc numit Craiovița – Nouă. Înzăpezit în iarna cuvintelor, aștepți mîntuirea. Frigul, mai pur decît alcoolul de 87, îți arde buzele. Dacă ai săruta cu ele sfintele moaște ale cuvîntului moarte, sînt sigur că le-ai da viață, făcîndu-le să salte vesele pe taraba de vorbe în vînt a proorocului care doarme printre sacii cu mere, în Piața Centrală. Paparudele sfîrșitului de mileniu își potoleau setea invocînd seceta. 3 Ocupasem abuziv, fără forme legale, un întreg palier de-ntuneric; mă lăfăiam singur pe orizontul săpat în trupul pofticios al himerei; mă visam iar tînăr și ferice. Cum îngerii se ascund în lumină, eu mă ascunsesem în jilavul culcuș al ratării. Îmbrăcat în cartoane, în ambalaje, hăituit ca un vînat de lux, mă împrietenisem cu moartea, protectoarea mea misterioasă. Mă-nghesuiam de-acum, prinsesem curaj; începusem să-mi dau coate cu devoratorii de aurolac, cu devoratorii de publicitate, cu trepădușii, cu îngerii triști, trași pe linie moartă. Începusem și eu, în sfîrșit, să trăiesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate