Am scris atunci,
când eram lemnos,
despre o femeie.
Tresăream în cuvinte adânci
până la os.
Îmi dădea mâna să mă joc,
eram un copac din copac,
prins într-un plop,
cântam din frunză
și dansam din frunză.
Mai eram și un tufiș de cătină
și o boabă de cătină,
un ochi de viezure
și un sfârc negru de mură
mai eram o pădure
și o scriitură
pe pergamente decupate de pe sâni
despre cum se iubește o femeie
din când în când
cu litere adânci,
prin cuvinte,
săracele mele cuvinte.