butoias, doaga de dud,
cum imi place sa-ti aud
intre polii nord si sud
plinul gangurind a ud
de simt talvul pal' la fund
ca am pofta sa afund
spre a-mi scoate la lumina
ce ai tu mai plin de vina
dar in lenjeria fina
de buchet ce se inchina.

butoias din lemn domnesc
seara gandurile cresc
mai asprite la cruzime
binele de-l iau din mine
ca sa-l duca, hat, hai-hui,
pe la locurile cui
stiu c-a fost s-acuma nui
de-am ramas al nimanui
si cu gustul amarui
al poftelor puse-n cui.

butoias din lemn oricare
lumea, raul, cat il are,
sa si-l spele fratioare
nu scotand din cingatoare
breasca iute sa doboare,
ci-n dueluri cu pahare
reumplute cu licoare
pan' s-or clatina picioare
de invinsi la-nghititoare
cu prea mult din mult prea tare.

butoias cioplit din fag
pun cu tine ramasag,
c-am si chef s-am si artag
la masea vartos sa trag
ca sa uit de furtisag
ce farfuza la desag
mi-a comis, de seama bag,
cand de-a dura peste prag
ca pe-un bob dintr-un carceag
m-a zvarlit de mi-s pribeag.

butoias ce-ai fost stejar,
darul sa mi-l dai din dar
ca sa uit de faurar
si de viscolul hoinar
ce mi-a luat de pe cantar
lucru dulce, lucru rar
ce ma facea un pandar
cu chimir si cu amnar
si cu pasul pus pe jar
sa fiu noaptea la hotar.

butoias gatit cu cercuri
la buric franat c-un dop
toamna asta de potop
m-a parat la sfanta miercuri
si m-a vaduvit de scop
cand vad cer ce-avea de sfetnici
doar acvile-n anii vrednici
cum silit e sa coboare
prin cadere, strop cu strop,
ca sa linga trotuare
pangarite de nemernici.

butoias ce iti petreci
linistea umbrit de beci
trupa vinurilor vechi
in revista sa mi-o treci
iar pe cea a celor dulci
pe-o ureche sa no culci
si sa-ti fie stocul plin
si de-amarul vin pelin
cand setos spre tine vin
fierea sa mi-o-inec in vin.

butoias primar la pantec
si erou al meu, de cantec,
babei o sa-i spun, descantec
sa iti dea, de nu o sfartec
fiindca chiar de-mi zic ca-s mos
tot simt vana de cocos
drept din pinten cum imi bate
inspre tine, cand vin sprinten
sa-ti spun cum a fost odata
si s-o facem iarasi lata.