- Ia-o, mi-a zis, e a ta
fa ce vrei cu ea, intinde-o,
inalt-o, locuieste-o, inmugureste-o,
infasoara-te in ea!
- Dar ce sa fac eu cu ea, Doamne,
e doar o bucata stearpa de tarana
te joci cu mine, nu mai sunt copil,
nu mai sunt, nu ma vezi, am crescut,
imi masoara pasii din mansarde iubirea,
imi surade vantul dezbracat intre frunze,
imi curge in par dimineata, nu vezi?
- Ia-o, darul e dar, intelepteste-te!
- E un pustiu, e searbada, e amara,
in cata ploaie, in cat dor sa ma torn in ea
sa fac sa-i creasca intr-un timp palmierii?
- Ia-o!


- Vin la tine si-ti spun, n-am putut, Doamne,
n-am putut, nu m-ai ales bine, te-am pacalit,
m-am asezat sub palmieri de carton,
m-ai vazut, m-ai lasat, nici un fir nu ti-a tremurat
din barba. Legea ploii n-o stiu, am umblat la scoli,
am colindat, rani mi-s picioarele, vorbele, visele,
nu pot, nu mai pot, ti-o dau inapoi.
- Ia-o!
- Cat sa incerc, cat sa urc si cat sa mai cad,
cat sa tip, cat sa mai caut la marginea drumului
cheia. Nu mai vreau, am palmele grele,
am ochii obloniti, speriati, nu mai curge
nici o mare din ei, ma duc sa ma culc.
- Ia-o!
- Nu vezi cum ma pierd straina in ea,
nu vezi cum ma varsa, alergica, in sant
ca pe un muc risipit de tigara?
Ce lume mi-ai dat, Doamne, n-au rodit nicicand
palmierii in zgura.
- Ia-o!
Intoarce-te in tine! Plangi si apoi razi,
deschide-ti ferestre la tample, fura lumina...
Si taci!