Din noaptea ochilor prizonieri convenientei
Izvorasc raurile paralele ale fiintelor noastre ascunse.
Tristetea lor cronica devine o durere muta
Pe care numai fruntile incruntate
O scrasnesc abia stiut, in ascuns.
De ce lume nebuna construiesti ziduri in jurul ochilor?
Nu stii ca din ei picura cercurile de lumina
Cu care s einconjoara sfintii?
Cand Stapanul va porunci cu vocea-I,
Umbrele negre vor elibera ochii
Care vor zbura, ratacindu-se-n cer…