mai ții minte când noaptea târziu,
foarte târziu, rămâneam doi,
tu ascultând
și eu recitând...
eu la un capăt de fir, temător, transpirând
și tu tremurândă la altul...

când strângeam cuvinte multe ce nu le înțelegeam
și ți le înșiram ca pe un convoi indian,

of, într-o seară ajunsesem la tractir...
moarte trădătorilor... empiric este doar somnul...

și vorbeam, vorbeam, vorbeam, înșiram
cuvinte, fraze, ideologii, gânduri
pe sfoara aceea frântă de închipuire, de mărgean,
mirându-ne foarte mai apoi
cum de poate ține atâtea...

scriam cărți. scenarii. cu cunoscuți și cu vii
și cu morți,
scriam scenarii.
cu aceia fără nume și uitați de lume,
și cu toți,
desenam în zâmbete și suspine scenarii...

hey! ascultam doors.
dar niciodată amândoi în același timp- aceeași melodie,
eu eram la "the end" iar tu la "alabama song",
și încercam amândoi de fiecare dată când
ne aminteam că trăim
să prindem dintre valurile de sunet
pe acela cu tresărirea cea mai zglobie,

for hours and hours...
vorbeam despre super eroi, despre villains si cowards,
mie-mi plăcea super cow, ție...
wow... despre neo vorbeai cu atâta importanță....

îți spuneam despre ploaie, îmi spuneai despre somn,
te rugam să-mi desenezi și mie o oaie,
iar tu încercai să-mi explici cum că
masculinul toamnei este neverosimilul tomn
cu atâta seriozitate pentru ca apoi
după secunde
să izbucnești în râsul sălbatic al unui newborn,

eram ireali. absenți. mai ții minte
când precum doi cenți canadieni într-un dolar nedesfăcut
păstrând doar barba închipuită, nerasă
a unui nebărbierit președinte
rătăceam printre litere, titluri de filme, de romane,
cuvinte...

de seara devreme până dimineața târziu,
vânzând secrete și fumând ierburi care se scriu,
împărțeam timpul pe comitate abstracte
rupte și neînchegate și moarte...

iar eu spuneam că libertatea e haos
iar tu că-l iubești pe van gogh din iulie, nouăzeci,
cu cerul albastru, albastru...
iar eu că iubesc locurile acelea prin care tu
cu gândurile te treci
și câteodată cu pasul, cu pasul...

și se făcea dimineață brusc, și ne trezeam,
și ne culcam pentru o clipită pentru a mai visa unul la altul,
și ne trezeam din nou, ca spalându-ne pe dinți,
și fugind grăbiți cu teama de a nu întârzia iarăși,
să uităm a mai ne face și patul.