Acolo unde apa cea târzie
cu cerul greu de purpură se-mbină
copacii se feresc de veșnicie –
șerpi albi prin înserarea cea pustie
târându-se pe calea de lumină

E drumul lor
o aspră tânguire
în graiul mut al șerpilor,
e cântul cel apăsător
de asfințire.