Fără-a fi vrut am fost născut
Și am trăit fără-a fi vrut.
Și într-o zi, știu, voi muri
Fără-a fi vrut, fără-a fi vrut.

Fără-a fi vrut am fost copil
Și am trăit fără-a fi vrut.
Și mă surprind îmbătrânind
Fără-a fi vrut, fără-a fi vrut.

Fără-a fi vrut am fost iubit
Și-am fost urât fără-a fi vrut.
Și dacă-am râs, sau dacă-am plâns:
Fără-a fi vrut, fără-a fi vrut.

Fără-a fi vrut făcut sunt om
Și sunt bărbat fără-a fi vrut,
Și de-s român, și de-s creștin:
Fără-a fi vrut, fără-a fi vrut.

Fără-a fi vrut scriu poezii
Și le citesc fără-a fi vrut.
Și-am să le-arunc toate pe rug
Fără-a fi vrut, fără-a fi vrut.

Fără-a fi vrut știu tot ce știu
Și pot ce pot fără-a fi vrut.
Și tot ce-am vrut, și ce n-am vrut-
Fără-a fi vrut, fără-a fi vrut.