poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-02 | |
Timpul pleacă, timpul vine
Ca și roua între flori În zadar noi zicem bine Lumea-i plină de orori! Ieri a fost, mâine va fi Astăzi, tot în fața noastră Ne tot spunem că-i o zi Dar speranța noastră-i moartă! Timpul pleacă, timpul vine Niciodată nu-i de ajuns. Și cu toate astea-n bine Nici un pic nu e cuprins! Mult a fost și mult va fi În această lume seacă Totul pare bine azi Și totuși, timpul ne atacă. Ca și roua între flori Ne împiedicăm și noi Și cu cerul plin de nori Încercăm să fim eroi! Să trăim și să iubim Este tot ce vrem acum Dar ș-așa cum ne dorim Niciodată, nu, nicicum! În zadar noi zicem bine Ca și prostul când gândește Numai noi nu știm mai bine Că dușmanul ne pândește! Și din neant noi facem veacuri Și-o numim creație Dar cu toate aceste jocuri Noi rămânem în stagnație! Lumea-i plină de orori Iară noi îi zicem pace În zadar cununi cu flori Dacă nu există “pace”! Războaie au fost, războaie vor fi Și multe alte conflicte Căci și istoria cu anii ei toți Numai de-acestea vorbește! Ieri a fost, mâine va fi Ca și-o legendă străbună Transpusă în ziua de azi Pe-o ciornă albă, plină de brumă! La fel este și la fel va mai fi Până când lumea albastră Cu toate orașele ei late și mari Se va reduce-ntr-o simplă secundă! Astăzi, tot în fața noastră Ca o fericire mare și deșartă Noi toți credem că-i a noastră Dar ea nu-i decât o mare farsă! Astăzi e astăzi și acum e acum În acest cerc ne-nvârtim mereu Am vrea noi să știm: Oare cum? Dar oare se poate ieși din “mereu”? Ne tot spunem că-i o zi Ce trece ca vântul prin gând Și-ncercăm a ne-amăgi Că totul e doar un cuvânt! Un cuvânt amar și-o frază dulceagă E tot ce e viața și moartea pe aici Plecăm și venim ca și-o frunză Și mai spunem că e numai o zi! Speranța noastră-i moartă Căci cu toții așa o credem. Și cu toate acestea-odată S-ar putea să n-o mai credem! Multe-am făcut și multe-om mai face Pe-această lume cu totul scurtată! Dar niciodată nu vom aduce Un leac pentru-o speranță deșartă! Speranța noastră-i moartă Ne tot spunem că-i o zi Astăzi, tot în fața noastră Ieri a fost, mâine va fi! Lumea-i plină de orori În zadar noi zicem bine Ca și roua între flori Timpul pleacă, timpul vine! 14/15 mai 1999
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate