poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-07-22 | |
Vântul mi-a spus cândva că lumea e departe
De ce-ar putea să scrie cineva-ntr-o carte; Tot el m-a lămurit că niciodată nu e bine Să faci un lucru rău,dacă mai ai şi ruşine; Marea,la rândul ei,mi-a spus să nu cred ce-mi spune vântul Că ştie ea că el răstălmăceşte tot cuvântul Şi că şi ei îi face el mereu pe față riduri, Iar când e furios,dă peste tot cu capu-n ziduri; Pământul mi-a şoptit că el ce duce lumea toată-n spate S-a săturat să rabde mii de ani de atâta nedreptate Şi că s-ar scutura,zburlindu-se puțin spre lume, Dacă-ar fi sigur ce din rele-ar face bune… Focul mi-a zis că e sătul să ardă doar în sus Şi că ar vrea să-asculte toți ce ar avea de spus: Că nu-i corect să fie maltratat de extinctoare Şi ca să fie slugă-n veci la domnul Soare! Eterul mi s-a plâns în taină numai mie Că e uitat în vechi tratate de filosofie, Şi că nu mai e mult să fie mort cu zile Dacă e-ntruna poluat de fum şi automobile… Materia întreagă e nemulțumită că nu are În zilele de azi prea multă căutare Şi că,atunci când nu e jos pe pâine-ntinsă, Este constant de spirit şi de rațiune-nvinsă, Când tot şi toate mi se adresează mie, Ba că-s constrânse,ba că-s în colivie, Strigai la ele:Ce să vă fac eu? Rugați-vă la Bunul Dumnezeu…!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate