Mi-e dor de anii cand singuratatea
Imi curgea in vene ca o seva
Fara de care as fi murit
De o mie de ori in fiecare zi.

Mi-e dor sa-mi fie somn
Si sa nu pot adormi,
Mi-e dor sa-mi fie sete, foarte sete, iar paharul
Sa se sparga de atata dorinta.

Mi-e dor sa nascocesc ghicitori
La care nici eu sa nu stiu raspunsul,
Ca-ntr-o poveste prea trista
Pentru a li se intampla si altora.

Mi-e dor de toate astea,
Insa nu-mi este dor de mine insumi,
Pentru ca vreau sa ma uit pentru totdeauna,
Pierdut in imbratisarea unei fete minunate.