de-atîta ploaie clipocesc prin casă
de apă nu mă tem, mi-e totuși frică
să n-ajung boul behemot pe masă
îngurgitat de vreun valet de pică.

desfac un ghem rotund de inerții
dar timpul trece numărînd mătănii
ticăloșiți de mici escrocherii
din creier evadează neuronii.

mi-e însă teamă că pe-un raft, uitat
nu voi mai prinde loc la judecată
și nici din boul behemot, mîncat
n-am să renasc, probabil, niciodată.