Intretăieri de pagini albe
cu leșinuri constante și impudice
lasă în urmă franjurii unei păduri
ninsă de soare.

Niște poze, răsucite mai des
și toarse pe o liră strâmbă,
un pian și-o libelula domestică
așteaptă viruși de versuri în vise.

Mă aștepți și tu,
în toate zilele de ieri ce vor veni…
și lumea ta o să ne-ngâne
în umbrele unor sonore tăceri,
sub o umbrelă de paie
langă un foc de sticlă
fară gânduri
fară simțăminte
fară noi

fară ...