poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-06-16 | |
PEREGRIN SPRE ABSOLUT
Rănit cumplit mi-e sufletul iar gându-mi răscolit Adânc chiar din străfunduri mă simt acum golit, Uitat-am de vreodată pe cineva-am iubit Sunt trunchi uscat și veșted de frunze dezgolit. Uitarea așternută-i pe sufletu-mi pustiu Ce-am fost, ce sunt și fi-voi cum oare să mai știu ? Secat pe dinăuntru sunt mort ori poate-s viu Ce-am fost putea-voi oare vreodată să mai fiu ? Nimeni nu mă cunoaște, de nimeni n-am habar Străinu-mi-s de mine și mă caut în zadar Pierdut sunt pe vecie cu sufletu-mi cobzar Plângând singurătatea-mi pe strune de coșmar. De unde vin și unde aiurea voi pleca Ce sunt, de ce, și care-i rostul să-mi spună cineva, Sau cine a hotărât că eu voi exista Hazard, fatalitate, destin sau altceva ? Prin sufletu-mi pustiul umbla-voi nesfârșit Găsindu-mă pe mine pierdut în infinit, Știa-voi atunci Doamne, ce sunt și ce-ai voit ? Cumplitu-mi dor de mine avea-va un sfârșit ? Singurătate oarbă m-apeși ca un blestem Prin ploi de lacrimi Doamne, la mine eu te chem., S-a reaprins scânteia ce-n suflet mi-ai sădit Știindu-mă pe mine, Doamne, pe tine te-am găsit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate