poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-23 | | Înscris în bibliotecă de Nicolae Tudor
Când ni s-a dat cuvântul, ni s-au luat aripile,
Zadarnic este dorul nostru după aripi, Noi invocăm în lume aripi și, pentru a convinge, Triști cheltuim cuvinte, îndurerați de lipsa unor aripi. Vrem să zburăm, vrem să trăim cu aripi, Râvnim luxoase aripi, cerem cețoase aripi, Vrem aripi și vrem aripi, vrem aripi și vrem aripi, Și cheltuim cuvinte în goana după aripi. Și iarăși cerem aripi, oricui îi cerem aripi, Deși când ni s-au luat aceste aripi Ne-a fost cedat cuvântul, Pe care îl trimitem după aripi Vrem să intrăm în aripi, să locuim în aripi, Ni-i locul între aripi, acolo vrem să stăm, Și cheltuim cuvinte: vrem aripi, dați-ne oricăruia din noi Pentru această viață câte un stol de două aripi. Departe, între aripi, se-ntemnițează păsări, Cu câte două aripi, plictisindu-se de zbor; Și căutând terenul pe care să se-așeze, Lor de cuvântul, izgonit de aripi, le e dor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate