poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-06-16 | |
CÂNTECUL SUPRAOMULUI
În astă lume loc de mine nu-i Ci eu mă simt mereu al nimănui Un pelerin spre Absolut, un trecător spre nicăerea Al vieții nepătruns mister, nu-i voi găsi nicicând menirea. Așa grăit-am eu atunci când nu știam ce-i fericirea Acum însă pot să strig : cel mai de preț e nemurirea. Am pribegit pe aspre căi până a atinge măreția Acum cobor la voi prin văi din întuneric să v-aduc lumina. Cel înțelept în început sfârșitu-l vede Îmi glăsuiau odată acele sfinte Vede, Dar de-un început acum nu pot să-mi amintesc C-a existat vreodată nu pot să mă gândesc. Pe-un munte vechi și sacru, în liniște și-n frig Eu șed stăpân de veacuri și moartea vreau s-o înving. În peșteră, în stâncă, făcutu-mi-am cămin Deasupra creștetului meu e doar cerul senin. Ce-mi pasă atunce mie de aste începuturi ? Când pentru mine toate aceste sunt nemicuri, Au tot nu înțelegeți că eu nu sunt ca voi Făcut doar din rebuturi, din apă și noroi ? Ce-mi pasă atunce mie de stirpea lui Adam ? Căzută demult pradă mândriei lui Satan, Când eu sunt Supraomul cel veșnic ne-nfricat Ce astăzi vrea să strige : eu sunt eliberat… Adunătură de mișei, proroci vestiți și farisei lipsiți toți de-o voință, O, bine a zis cel ce a zis, că-n lumea asta totu-i Suferință, Dar eu deschis-am omenirii calea, spre cele mai senine zări – prin umilință Și tot eu v-am făcut apoi, să deveniți titani sau falnici zei – prin jertfă și credință. Dar poate mă veți întreba cândva ce-nseamnă aste cânturi ? Cum poate umilința și mândria să stea-mpreună în aste imnuri ? Cui să jertfiți tot ce aveți, cui să jurați credință ? Că ce-ați avut și ce-ați pierdut prin toată astă pocăință ? Vă voi răspunde neîntârziat și răspicat așa cum mi-este felul : Lui Dumnezeu Adevărat să-i dăruiți a voastre inemi Și nu uitați că-n fața lui sunteți ca niște nimeni, Plini de iubire apoi să fiți și s-alungați acea slavă deșartă Și prin voință și curaj să fiți apoi stăpâni pe-a voastră soartă. În fața celor ce-au slujit minciuna, ura și trădarea, să nu îngenunchiați Ci pentru cinste, onoare și virtute, de-a pururi să luptați. Priviți acum la mine oameni, eu sunt nemuritor Și-n zboru-mi către astre etern învingător, Slujit-am adevărul cu ale sale arhetipuri – Iubirea, Arta și Frumosul, ce minunate-s aste chipuri. Au fost naintea mea o seamă de-nțelepți, ce-și lăudau cu râvnă a lor învățătură Dar eu vă spun c-aceștia toți în fața mea, nu fac decât o jalnică figură. V-au spus că Dumnezeu e mort și-n locul lui nu s-au sfiit deloc, să-nalțe egoul lor drept idol Dar eu vă spun că Dumnezeu e viu și-nvățătura lor scornită-i de întunecatul diavol. Lipsit de haruri și voință e-n agonie omul vechi Și-n urma lui lăsa-va o crudă amintire, Dar din cenușa-i falnic va renaște – El, Omul nou Cel zămislit din foc și din iubire. Pe fruntea-i naltă ce-o redică triumfător la ceruri Se află înscrisă-i Steaua Izbăvirii Ce cu-al ei nimb de raze va străluce-n glorii Eterna Cruce a Mântuirii. Vă las ca testament dorința de-a cunoaște, ce singură Elibera-va din robie Pe toți acei ce-n strașnica orbire, n-au vrut a ști că Dumnezeul nostru e iubire. Să fiți neîndurători cu răul ce-ncepe a prinde-n sufletele voastre rădăcină Și să sădiți în inimi sămânța de lumină, ce-o reaprinde iar în voi scânteia cea divină.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate