Există-n lumea asta mare
O țară fără-asemănare,
O țară-n care, cum v-am spus,
Sunt toate-așa, cu fundu-n sus,
O țară-n care orice bou
Este vedetă de talk-show,
Iar cei de-a dreptul talentați
Sunt huiduiți și fluierați,
Ba chiar pe stradă sunt scuipați
Cu pumni și pietre alungați.
Și-n țara asta, așa-zisa,
Ce nici nu-ncepe de la Tisa
Și nici n-ajunge pân' la Nistru,
Veni Vasile…prim ministru,
Adus pe sus de talibani
Să scape țara de dușmani
Și pe românii lor, așa,
Să-i lecuiască de CE-OR BEA.
Făcut-a el ceva în viață
Afară numai de mătreață?
Desigur: si-a lăsat mustață…
Mustață, nu ca orice bleg
Ci de-aia, sexy, de ciumeg,
Un fel de neo-mameluc
Cu pedigree de Guiness Book
(Dar mai în spate, dragii mei,
La pagina pentru mișei.)
Și-acest Vasile, cum spuneam,
Din os domnesc, de mare neam,
Se pricepea exact la toate:
Juca și LEaPȘA pe ouate
Ba uneori, probându-și harul
Și-ncălecând frumos, măgarul,
Se lua la trântă cu dolarul…
C-un rezultat chiar …excelent,
Pentru valută, evident !…
Iar alteori, scăpând buiestru’
Acest ministru ambidextru
Sărea direct pe-o trotinetă,
O trotinetă de navetă
(Doar nu credeați că pe-o rachetă?!)
Ca să-și conducă țara lin
Spre locul de verdeață plin
În care nu există chin
Nici întristare, nici suspin
Și nici măcar vreun chil de vin.
Și-n țara ce v-am spus-o-anume,
Cu omeni triști, dar puși pe glume,
Leul urca…de sus în jos
Iar cei cinstiți mureau frumos
Fiind zvârliți ca niște saci
La cimitirul de săraci
Iar hoții, spunând: Nu! Minciunii,
Furau cinstit în văzul lumii…
Doar trebuia, nimic de zis,
Să-și facă vile la Paris,
Să nu trăiască chinuit
În țara lor, la nesfârșit.
Trecu așa, vreun an de zile
Și mi se șmecheri Vasile…
Nu mai purta sacou în dungi,
Perciunii îi avea mai lungi,
Chiloții din tafta finuță
Nu-i mai purta cu mânecuță,
Iar pruncii lui fumau doar Kent
În jeepuri de prin Occident
Aduse-n țară fără vize
Sau naiba știe ce accize…
Doar știm și noi în românime
Că astea-s doar pentru prostime!
Și uite-așa, crescând în chile
Nu-și mai intra în piei, Vasile …
Vocabularul dinainte
Și-l completă cu trei cuvinte
Și-ntr-un moment înălțător
Simți fiori de autor…
Simți o-atingere de muză,
Ce-i drept urâtă și lăuză:
Ia să m-apuc și eu să scriu
Sub un pseudonim, Mischiu…
Și-așa lucrez cu-acoperire:
Agent încâlcitor de fire…
Că tipii ăia din PeDeu
Tre’ să-mi ridice mausoleu
Iar Nelu, ca între olteni,
Să-mi dea juma de Cotroceni
Și să-mi ridice o statuie
La cât le-am tras la unii…poturi
Și i-am deposedat de voturi.
Și-a scris Vasile-al meu, de-a gata,
Poeme la doi lei bucata…
Că tot mergând la F.M.I.
Se întorcea chiar zi de zi
Cu sacii plini de poezii.
Dar după cum s-a rânduit
Au toate astea și-un sfârșit
Și uite că s-a pomenit
Că într-o zi fu mazilit.
Ce nervi pe el, ce-amenințări…
Blesteme-njurii și ocări,
Că nu răspunde, evident,
Decât acolo-n parlament
Și că-i va face de măscări
În fața Marii Adunări
Pe toți aceia ce…nu știe
Ce-i aia o democrație.
(Mai știm noi unul…și-a sfârșit
La zid, de gloanțe ciuruit.)
Dar nu fu cazul lui Vasile
Că după două sau trei zile
Se duse chiar la președinte
Zâmbindu-i fals, cu-n colț de dinte
Și săgetând cu ochi pieziși:
Se poate dom’le mă OPRIȘi?
Io-mi dau demisia, îți spun,
Dar numai dacă prețu-i bun!
Și-asta pe toate le întrece :
Fu și plătit, numai să plece…
Iar eu vă-ntreb atât și basta:
Ce s-a ales din țara asta?
Păi unde ești tu, Tepeș-Vodă,
Tu care ai creat o modă
Ca miile de haimanale
Să poarte câte-o teapă-n șale ?
Zău, unde ești, să-i iei și…jap!
Să-i mai scurtezi cu câte-un cap
Și să-i ridici, cât sunt de mari,
Taman în vârful unor pari.

.........................

Închei aici pentru moment
Și după titlu, evident
Promit c-am să revin curând…
Semnează un român flămând.




Poezie publicata in 1999-2000,
cu ocazia unor anumite evenimente
petrecute in politica romaneasca