Cuvintele sunt copiii mei.
Ele izvorasc din lumina neinceputa
A Soarelui - tata si mama,
Umpland uneori golul ivit,
Intre ratiune si nebunie.
Cine poate sa-mi fure copiii?
Poate doar hotii de cuvinte...
Ei le fac sirag si le atarna
La gatul creatiei necreate.
Sau le pitesc, ca niste iluzionisti,
Pe dupa o luna nebuna.
Doar la cate o zi de sarbatoare,
Le lasa sa umble prin spatiu
Umpland uneori golul format...
Intre ratiune si nebunie