Să ne iubim, chera mu să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
ca mâine vom fi pradă inundatiilor, surpărilor de teren, betiilor crâncene,
ca mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îti va umbla în cârliontii de florio ai coiffurii zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să sim tandri, bâigui poligonul cătelu lipindu-si irisii de soldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe fată,
pe mâini ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a noptii plină de autocare si stele,
primăvara ne mângâia depăsind uneori limitele maternitătii sau prieteniei nevinovate
arătându-si provocatori sânii reci sub jacketa ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, sopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine?
bem ceva, ascultăm muzica, îti arăt biblioteca . . . nu vrei să rămâi in noaptea asta la mine?
să ne tinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să crestem si să ne înmultim
cântau tergarulile si velurul, drilul si chembrica pe gabrovenile răspundeau până la răguseală plutonierii si norisorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca niste becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebrat, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îsi încuiai paltoanele în dulapuri
si indicele de refractie îsi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatentie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngerasule, strănuta plămânul când se privi in oglindă
si văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de transee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelati ai omului care trece prin zid …
creierul nostru îsi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, misuna, serpuia
antebratul îsi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
si bulele de hidrogen pleznind malaria peste fată.
ai încredere în mine, gânguri flora intestinală
întinzându-se voluptos în bratele groazeicare purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, orasul se anima,
venea noapteam străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâstigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz si nuiele verzi, de mezeluri si de brânzeturi,
spoite cu vodcă si motorină emotiile iesiseră la agătat.
prin ganguri si pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădita vreunui dafin
si în berării ospătarele se lăsau desurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
si apoi să ne-nselăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinti,
să ignorăm influenta exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăvesti.
primăvara priveste galbenă in stratosferă, gâdilată de ozon si de ioni,
să ne cunoastem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrătisăm, depoule, hârtiuto, tomberonule …
iar noi la tâsnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, si până si copacii
miroseau a dentist.