Am dat intai tarcoale afara,
Acelasi cerc, apoi, odaia-ti strange;
Te astept demult intr-o tigara,
Din care numai scrumul plange.

Te asteptam, un melc osos, fara de casa.
Te asteptam, cu pleoapa peste lume trasa.
Te asteptam, in paranteza zgribulita.
Te asteptam, ca piatra ce trebuia cioplita.

Din plansul scrum de-alaltaieri,
A mai ramas ce nu puteai sa-mi ceri:
Cercul odaii, alb de var
Si lumea-nconjurata in zadar.