Merg spre nepasare, neconvinsa
Si nu stiu ce voi castiga, pierzand,
Intre acum si niciodata sta intins
Firul pe care pendulez, sperand.

O lume generoasa si spontana, vreau,
Dar forta care rasplateste , ma refuza,
Mai mult decat mi-e dat, nu pot sa iau
Cu mintea ratacita, goala si confuza.

In ziua fara umbra si saraca, stau,
Gandirea care faptuieste, ma respinge
Mai mult decat mi-e luat nu pot sa dau
Cand neputinta ma provoaca si invinge.

Tristetea sangereaza ore dificile
Pustietatea clipei ma apasa,
Din cartea vietii imi sunt sterse multe file
Doar ziua care vine sper sa straluceasca.

Doresc mereu sa fie un gand febril si pur,
Zarea sa ma cuprinda, sa ma renasca focul,
Din forta creatoare, primul impuls sa fur,
Un univers pereche sa-mi sacrifice jocul.


E oare chiar nevoie sa ard in izolare
Si nici un ochi al lumii, sa nu imi soarba raza,
Ce greu tai in adancuri a lumii inchegare;
Indura-te, marite Soare si lumineaza-mi oaza.