Un colier din cele mai diferite pietre,
o insiruire de oameni, intamplari, sentimente
pentru unii, cea mai frumoasa bijuterie,
pentru altii, o povara
Si totusi este un dar!

Oare cum sa-l port daca
nici macar nu pot sa-l ating?
Un nor ignorant ii acopera stralucirea
Pietrele incap sa cada;
incerc sa le prind
dar nu stiu care sunt ale mele
Timpul trece,
norii sunt din ce in ce mai multi
Incep sa recunosc pietrele mele,
dar si-au pierdut din stralucire;
au imbatranit si ele
Se uita la mine cu mila
si parca-mi spun:
"N-a fost sa fie...
Poate alta data..."
Poate...

Ramane un simplu "de ce?"
si un suflet
Poate va avea el puterea de a o lua de la capat
sau poate nu...!