Stau
Ma uit cum mi se scurge apa din tocuri.
Tocuri, de altfel , pline cu zapada.
Un om e suparat.
La capatul celalalt lumea e trista si
asculta, prihanita, acorduri prielnice.
Ma strecor pe usa ca un gandac
si fiindca ma simt gandac
sunt.
Incep din nou cu:
“as vrea”.
Visez paduri si OZN-uri
si lumea e verde precum ochii care nu-ti plac.
Te-as plati daca as sti
ca astazi, mi te-ai vinde cu totul.
Visele tale m-ar putea impresiona.
Dar descopar ca relatiile mele cu lumea
sunt speciale.
Cortina e simbolul.
Lumea nu e subiectul.
Ci eu.
Ascunsa dupa simboluri din ce in ce mai grele.
Pe scene din ce in ce mai largi.
In sali din ce in ce mai goale.
Normalitate. Iata ce-as vrea sa cumpar.
Dar pana si tu refuzi sa-mi vinzi asa ceva.
Si esti de buna credinta.