Ma pierd printre oameni,
Alerg prin vartej si nu ma recunosc.
Ades, tac si caut in valuri,
A existentei taina si unicul rost.

Mi-e frica de mine si vorbe in vant,
Ades, ma rapeste seninul din pustiu.
Ma macina teama de adevarul crunt,
E simplu, misterul fericirii dar cerul este cenusiu.

Carari far de capat si drumuri incurcate,
Ma fac ca sa pierd esenta din toate.
In joc de imagini, privirea-mi se zbate,
Furata iar de amanunt ,m-apropii de moarte.

Pacatul ma roade si caut in ceata,
Comoara tineretii, ce a zburat nepretuita.
Un zambet pueril si-o ultima speranta,
Mai zace in suflet, ostenita...