Scuză-mă

Când eram mic vizionam desene animate japoneze
Acum mi se traduc cu glasuri deasupra zâmbetelor mute
Dar pe atunci erau tăcute, vorbeau ceva ce n-auzeam,
Erau secvențe pe un film si imi plăcea sa se ruleze

Păreau al naibii de reale, cu muzică și intâmplări
Cu o echipă de minore ce trebuia sa ne salveze
Mă întrebam ce să urmeze, deși pe undeva știam
Anihilau amenințarea făcând niște robotizări

Era o simplă repetare de ochi cu străluciri apoase
Cu linii clare și cărare, cu păr albastru pe sub gene
Și deși semănau cam toate vedeam doar fețe desenate
Erau perfecte, omogene și arătau mereu frumoase

Planul în care se iveau porniri era prea ideal
Iar eu ascuns de ochelari mă afundam in atmosfere
Și totul s-a schimbat deodată când satelitul a picat
Fără repere sau răspuns, din ireal intr-o acnee

De la Usagi si Minako la Basic Instinct si Lolita
Culorile mi se păreau ca li se scurg în pigmentații
În rochii strâmte și tentații prea agresiv întruchipate
Iar inocențele păleau printre vagine transpirate.

Însă acum am mai crescut si sunt departe, detașat
Am calendare cu femei si torn petale pe așternut
Din izolat m-am transformat molfăitor într-un sărut,
Sub lenjerie îți ascund puerilul tandru dezgustat.

Ești anormală, ești diformă, ai fruntea lată și ochi lungi
Iar cand doar taci mă trece tensiunea ca înainte de reclamă
Esti clară, simplă, bestială, deși vorbești in japoneză
Bei aerul de viziune copilăros anti-banală.

Printre adolescenți miopi și lanuri triste de secară
Am tot visat să am un pat și tu să vii in el cu mine
Și nu e vina unei biete nevinovate animată
Ca o dezbat în subtritări, pornografie desenată.