trupul meu, singura mea erezie,
singurul meu cuvant,
ultimul strigat zace in mine, pe pielea ta astept sa il cant.

trupul meu alb, nebunia ta oarba,
din gol se rastoarna pe albul meu gol
nu-i aer, nu-i sange, n-am scara, nu pot sa cobor,

dar acum nu de explozia pandind in ventricol ma tem,
nu de rosul aprins, nu de socul adrenalinei mi-e frica,
nu de flacara asta mica, mai mica, mai mica, mai mica,

ci de iubirea incestuoasa aproape, geamana si disperata,
dintre occipitalele noastre gandind
acelasi cuvant deodata,

trupul meu, fluturul tau geaman de lut,
deseneaza in dreptul inimii tale acum
un cadran de piatra, un minutar fara zvacnet, un cantec de mut.