hei poete
iti scanceste in podul palmei foamea rotunda
globul alb al sanilor asteapta sa umple
locul cald dintre pleoapele tale tactile
dense si isteric nevazatoare
heei poete
o sa te pierzi printre incalciri de privire
desirand abia un fir de sange pe care
o sa coboare coroziv prin clepsidra gingiilor
nisipul si carnea de muza
ah poete
o sa ti se astupe in palme foamea rotunda
n-o sa mai fie timp sa ne scrasnim dintii
cu indarjire unul de altul trecandu-ne
cuvintele prin muscatura si inghitire
vai, poete
o sa te ghemuiesti in somnul lipsei satule
digerand pe sub piele inaltele sfere
numai botul flamand al palmelor mele
gol o sa mai urle la luna un timp.