Cugetare:
Când nu te invită nimeni la “Lăptărie”, brusc îți vine ideea să faci copii.


Partea I-a

uită-te la tine, mercenarule!
râde lumea de tine …
aia are coarne, pentru că e bicicletă, nu vacă,
iar aici e bar, nu rodeo.

a, dai din colț în colț,
iar acum ceri, sprijinit pe coate,
un pahar cu lapte
descalecă, bea-l și mergi în treaba ta.


Partea a II-a

parcă, să zic …
eram cu mâinile pe piept,
simțeam cum mă mișcă, mă spală, ea,
îmi punea un fel de zăbală,
cât să nu cumva să strănut
cu, și din, toți anii mei petrecuți
în care, pe rând, am fost doar:
deștept și chipos;
numai de cinci ori neînțeles;
alb la tâmple;
de prisos;
gânditor cu picioarele înainte.

între timp ea creștea,
creștea văzând cu ochii pe lângă mine,
un pas înainte, altul pe dos,
dar se descurca,
uneori îi mergea chiar bine.

până când, într-o zi,
începu să țipe la mine …


Partea a III-a

… acu’ ce facem cu ei?
… îi ținem rest pentru viață, femeie!