Nu mai vreau să fug
nici nu mai vreau să zbor
am aripile obosite,
înghețate, prea ușor
crucificate
bătute-n cuie de viață și moarte.
Nu vreau să mai pleci,
nici nu mai vreau să vii
în visele mele obosite
nu mai dormi
nu mai zâmbi...
Lacrimile-mi sunt toate
mute,desculțe în noapte
neplânse,pustii...demult
nu mai stiu să le-ascult,
doar ecoul de șoapte
mai tulbură clipa
amintirii tale
rătăcită-ntre pleoape!