ce-a fost cu mine … căci nu concuram,
în ultimul an,
să obțin pentru L’Oeuvre au Noir
le prix “Femina a l’unanimite”
(fără accente, după cum se vede!)

acum trei zile, normal,
umblam degajat, fără ciorapi, șapcă, fular,
deși prin dulap așa ceva am,
încălțat cu adidași fiind (ghetele sunt, pe bune, la cismar)
citeam … lord Byron: “În goană mare”, pagina treisprezece,
paisprezece, cincisprezece …
și tot așa mai departe, despre unul și acelși tropot de cal
despre care se vorbește, se vorbește …
până când, în fine: “Ghiauru’-a dispărut”,
pentru ca la a nouăzeci și șaptea, pagină, să poată lordul urla:
“Pace sufletului tău Orla! Faima nu-ți va pieri.”

băi!: ce livre a ete traduit dans quinze langue,
dar și eu vin de la un concert Tavitian
de o sută de suflete,
de la muncile și zilele lui Hesiod și:
“Nesemănând la statură ori minte cu neamul de aur”,
ignor dictonul că “Trupul să nu-și îmbăieze bărbatul în apa femeii”.

râvnesc, ei ..., o femeie,
catifele și toate cele,
știind-o că mâine ea e ca o pâine,
deși flutură, flutură, flutură
mâinile și tot felul de sfieli mătăsoase suspuse,
începând de ieri, apoi mâine, marți, miercuri …
să schimbe timpurile,
însă eu știu că ea nu naște amibe.