Pe cintar de-am pune
sufletul tau si-al meu,
mai greu ar fi, cu siguranta,
inlauntru-l tau.
Bogat in gind si mai putin in fapta,
ma simt vrasmas, dual,
si deci ma iarta
ca dintre toti si toate
nu te-nteleg tocmai pe tine,
tu ce “venisi” cu-atita dor de mine.

Prea casta-n gind. Nu si-n dorinta,
rastalmacesti sau talmacesti adeseori gresit
cosmarul meu de noapte sau de zi...
Si iarasi, poate,
in seara-n care,
destept fiind si impacat cu mine
te voi atinge blind
cu gust de-alune, soc, lavanda,
sau de mirt,
voi vrea alaturea sa-mi fi,
ti-oi spune printre poezii
nenumarate alte erezii
de mintea-mi bintuita.