mă trezesc în zorii nepătați ai luminii
cu un nod în gât
și o stare subliniată de refuz.

razele soarelui temerare
au reușit să câștige înfruntarea grea
cu clădirea din față
și filtrate printre crengile leneșe
și ude de roua dimineții
ale castanilor argintii,
îmi invadează mica odaie
până la patul răvășit
de zbaterile-mi somnatice inutile.

mă răsucesc pe partea cealaltă
cu speranța imposibilă că
poate voi fi furată iarăși,
măcar pentru o clipă binecuvântată,
de infidelul somn;
dar aripile albe ale lui
au pierit o dată cu
strălucirea stelelor din depărtări
și cu imaginea lunii magice.

doar impresia unor brațe protectoare
m-au reținut în visarea mută;
lângă mine zăream,
printre genele somnoroase,
un trup cald de iubire
cu ochii adormiți fermecător;
un zâmbet proaspăt,
aproape ireal,
flutura pe buzele fragede.

dar, m-am înșelat
nu e nimeni;
în suflet stăruie cu încăpățânare
doar o rămășită uitată și regretată
a unui vis dulce.

un iz ușor de portocale
îmi amintește de ceva
ce nu a fost ...


16 septembrie 2002