din întâmplare am nimerit pe insula aceasta
plină de pomi și ramuri ce-mi zgârie
fruntea

uueori, pe cărările ei
presărate cu melci pervertiți
la o filozofie a nimicului
întâlneam un fel de preoți cu odăjdii minunate
ce slujeau unui alt dumnezeu

uite-așa te-am întâlnit și pe tine
cu părul înnoptat împletit în șoapte
și stele tremurând în spatele pleoapelor
pe jumătate închise

pe atunci fluturii încă mai visau colorat
iar noi ne ciopleam din aripile lor
fluiere magice din al căror sunet
de amăgeam unul pe celălalt

cheia însă rămăsese înăuntru