poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-05 | | Sunt 17 veri De când mă cheamă pământul. Vântul nu bate Ca să-mi fluture praful De pe geana ochilor. Cerul mă lasă adormit. De 17 veri Soarele veghează Deasupra capului meu Cu o lumină crescândă. De 17 veri Norul mă-ndeamnă Să urc spre cerul cu stele Și să frământ luna în dinți Sau să o bat zdravăn Cât mai am timp Cu ultimii pumni ai gingășiei. De 17 veri Văzduhul vrea să-mi arate Infinitul și marea În care trebuie să mă scufund Pentru a o tulbura. Îngerul alb se luptă cu îngerul negru Pentru a-mi câștiga ochiul sticlos, De smarald al copilăriei. Ah, de ce nu mai sunt, Pentru încă o vreme, Copilul de rând? Unde e zâmbetul acela rotund De după sprâncene? Unde e ochiul râzând?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate